„Gabriel Caloian este un artist al timpului său, în cel mai bun sens. Respiră cu voluptate l`air du temps și vibrează cu naturalețe la mondenităti culturale. Și totuși, el este un revoltat și un anarhist, nimerit într-o epocă a timpului lichid, a gândirii slabe, a formelor moi, a ludicului ca mod de cunoaștere și supraviețuire. De aceea, în loc să facă o revoluție sau măcar o răzmeriță, Gabriel Caloian desenează. Anarhismul lui se consumă în scene regizate fantast și subversiv, cu rafinament cromatic și compoziții impredictibile. Decorul lucrărilor sale se alimentează din bazarul postmodern al simbolurilor eșuate în ornament, în care picturile rupestre, Egiptul, Mesopotamia, mitologiile, creștinismul și logo-urile templelor consumeriste se întâlnesc în democrația ironiei fără frontiere.

În alte timpuri, ar fi avut stofă de incendiator sau măcar de  luptător de guerillă, dar acum, împins de un demon al maliției, rescrie iconoclast și ludic istorii canonizate.

În alte vremuri, lucrările sale ar fi putut ilustra cronicile unor secte spiritualiste sau false tratate de cunoaștere a lumilor invizibile, dar acum, dacă ne uităm atent, vedem o serie de videograme, capturi de ecran dintr-un joc video cu sabotori, în care istoria spirituală a lumii e decorul unor aventuri în lumea virtuală. Ultracontemporan, jucăuș și uneori caustic, Gabriel Caloian destabilizează artistic convenții și sensibilități, spre minunatul nostru disconfort.” (Dana Lungu)