Ultimul „Fluxus” din România trăiește într-o mansardă-atelier din Iași. Este o ființă anxios-politicoasă, uneori vioaie, dar cel mai adesea meditativă. Când n-are încotro, pictează. Ca să-și descurajeze acest viciu, și-a montat o masă de ping-pong în atelier. Nu puțini dintre studenții lui de la arte și-au exersat încheietura acolo. Dar nu numai de asta îl iubesc ei. Mai are și câteva chitare, plus un mic studio de înregistrări. Lucrează la coloana sonoră a unui film de desene animate. Unul în care să explice arta pe înțelesul copiilor. Despre talentul său pedagogic, atât de apreciat de propriii studenți, se va vorbi tot mai mult, sunt absolut convins.
Când peste ani lumea se va întreba nedumerită unde și cum s-a născut această nouă școala senzațională de pictură ieșeană, răspunsul corect va fi: în atelier la Tarași. Într-o lume a hipervizibilității, Mihai Tarași are vocația discreției. La el trebuie să faci eforturi să ajungi. Trebuie să-l descoperi. E pentru cunoscători. Dar într-un final l-am dibuit. Cu țigara în mâna, ne arată atelierul. Dansează ca un djinn, se repliază ca un personaj Manga. În fața șemineului, un munte de cutii de chibrituri și de pachete de țigări goale, pentru reciclat într-un fel sau altul. Vorbim vrute și nevrute. Deodată, în fața noastră se desfășoarș ciclul „Danae o poveste pictată”. Pe loc se face liniște. Suntem absorbiți instantaneu. Un șoc estetic, putem spune. Despre „Danae…” nu se poate povesti. Trebuie văzut. Expoziția de la ArtEast Gallery este cea mai bună ocazie pentru asta. (Dan Lungu)

Cele 4 lucrări din expoziția „Danae o poveste pictată” sunt asumate ca o formă de bandă desenată care „vorbește” despre dragostea dintre Danae și Zeus. Altfel spus, picturile mele sunt o poveste luuuuuuuuuungă, de amor, cu două personaje. Ca practică narativă, orice bandă desenată are ca fundament sintactic relația dintre povești și forme vizuale. Eu contez pe faptul că legenda lui Danae este arhicunoscută și că, în acest context, numele (Danae) aduce întreaga legendă (sau măcar legatura amoroasă) în contextul de receptare. Fiecare privitor poate să descifreze cum vrea el legăturile dintre poveste și felul în care este ea pictată. Nu mi-am permis să (re)prezint lucrurile într-o forma (vizuală) mai explicită din cauza unor situații implicite legendei, cum sunt libidoul feroce al lui Zeus și faptul că dragostea dintre el și Danae nu a fost chiar una platonică — eu sunt mai pudic. Pot însă să mai dezvălui un cod al lucrărilor (și al lui Polichinelle): personajul feminin este Danae, iar foița de aur este Zeus. (Mihai Tarași)