Expoziția „Scene de vânătoare” a Ioanei Olăhuț, cuprinzând lucrări special create pentru a fi prezentate la Iași, este inspirată de una dintre marile povești de dragoste ale Evului Mediu și de legendele din jurul nobilei Inês de Castro, care au generat de-a lungul secolelor creații originale în muzică, literatură, teatru, dans sau cinematografie.

„Lucrările Ioanei Olăhuț sunt, mai mult decât orice, senzoriale. Te ating, povestea lor te cuprinde încă înainte de a se activa orice mecanism intelectual, iar lumea creată de artistă te învăluie fără a-ți mai lăsa timp să simți trecerea «granițelor» stabilite de tușe. Și fac asta păstrându-și întru totul forța limbajului contemporan, novator, creând atmosferă și emoție. Istoria lui Inês de Castro, femeia din secolul al XIV-lea care și-a plătit dragostea cu viața și care abia după moarte și-a primit cuvenita coroană de regină, se așază în tiparele lumii de azi, fiind redată printr-o cromatică unitară, a cărei sobrietate nu afectează defel spectaculozitatea, adică în modul extrem de personal, ușor recognoscibil, al artistei din Cluj. Vânătoarea devine subiectul expoziției, ales foarte inspirat de artistă atât ca simbol al nașterii marii iubiri dintre Pedro al Portugaliei și Inês (prințul s-a îndrăgostit de ea la o partidă de vânătoare), cât și ca simbol al morții (Inês a fost asasinată în timp ce Pedro era la vânătoare). Însă, dincolo de subiect, dragostea și moartea sau, mai bine spus, dragostea sub semnul morții este tema mare, profundă, a lucrărilor Ioanei Olăhuț. Și nici nu mai contează dacă picturile te poartă înapoi în timp, către realități și mituri ale unui Ev Mediu mereu fascinant, sau dacă, dimpotrivă, legendele acelei vremi aproape fantaste sunt aduse în prezent, pentru a fi traduse în limba culorilor. Ce e important, după o astfel de întâlnire cu arta, e ce facem cu emoțiile noastre, cum îi dăm șanse acestei minunate excursii vizuale să se transforme în sensuri depline. O expoziție puternică, o poveste mare în care, chiar și la atâtea veacuri de la scrierea ei în istorie, cu siguranță fiecare dintre noi, în feluri proprii, avem posibilitatea de a ne regăsi.” (Lucian Dan Teodorovici)